Skip to content


332 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Iorest al Bălgradului

Sfântul Ierarh Iorest a fost mitropolit în Transilvania, într-una dintre cele mai grele perioade pentru românii din această parte a ţării noastre; la mijlocul secolului al XVII-lea, catolici şi protestanţi deopotrivă încercau să înstrăineze sufletul românesc de ceea ce avea el mai scump, credinţa ortodoxă. Un moment important al pătrundării protestantismului în această zonă l-a constituit publicarea în anul 1640 a Catehismului calvinesc „cu voia şi cu porunca” principelui Gheorghe Rakozcy.

Prea multe date biografice despre mitropolitul Iorest nu se cunosc. Se ştie doar că era originar din Transilvania şi că, din botez, se numea Ilie. încă din copilărie a fost dat la carte în mănăstirea Putna, unde mai târziu a şi fost călugărit, primind numele Iorest. După ce a fost hirotonit preot, a fost ales mitropolit al Transilvaniei la stăruinţele domnului Moldovei Vasile Lupu. Hirotonia întru arhiereu a fost săvârşită de mitropolitul Teofil al Ţării Româneşti, în luna noiembrie a anului 1640, la Târgovişte.

sf-ilie-iorestNoului mitropolit i s-a fixat un „program” de către principele Rakozcy, prin care i se cerea, printre altele, traducerea, tipărirea şi răspândirea printre ortodocşi a rugăciunilor calvine şi, mai ales, a Catehismului calvinesc, acesta urmând a fi predat copiilor ortodocşi în cadrul unor ore speciale. Pentru că a refuzat să-şi înstrăineze păstoriţii de la dreapta credinţă, „a îndemnat diavolul pe popa cel mare al Craiului, pe Gheorghe Csulay, care este în eresul luterănesc precum şi însuşi Craiul şi toţi ungurii, şi au calomniat pe acest Orest la craiul, aducând asupra lui un mare neadevăr. I-au luat tot ce avea, şi pre dânsul l-au închis în temniţă unde a şezut nouă luni, împreună cu mulţi ierei şi creştini, nu pentru vre-o vinovăţie ci pentru credinţa creştinească pentru că nu voia a se perverti la îuteranism” (fragment dintr-o scrisoare adresată ţarului Rusiei de către ierarhii moldoveni, în anul 1645).

În noiembrie 1643, mitropolitul lorest a reuşit să se elibereze din închisoare pe baza chezăşiei a 24 de persoane, obligându-se să plătească, în schimb, vistieriei crăieşti 1000 de taleri. Din Transilvania, lorest s-a întors ia Putna şi de aici a plecat în Rusia pentru a strânge milostenie. La 26 august 1645, vlădica lorest a fost primit de ţar, căruia i-a dăruit părticele din moaştele sfântului Dumitru. După câteva luni petrecute în Moscova, mitropolitul lorest s-a înapoiat în Moldova cu daruri bogate, răscumpărându-şi chezaşii.

Restul vieţii, mitropolitul lorest şi î-a petrecut la mănăstirea sa de metanie, Putna, unde a trăit până spre sfârşitul deceniului opt al veacului al XVIII-lea. Pe una din filele unui Minei putnean s-a găsit următoarea însemnare: „Să se ştie când a murit vlădica lorest: anul 1678, martie, 12″. După tradiţie, mormântul mitropolitului se găseşte lângă Sfântul Altar, în exteriorul bisericii Putnei. Pentru suferinţele îndurate, precum şi pentru mărturisirea dreptei credinţe în Transilvania, mitropolitul Ilie lorest a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 28 februarie 1950, fiind pomenit în fiecare an în ziua de 24 aprilie.

fragment din Articolul „Ierarhi Ingropați la Mănăstirea Putna” din revista „Cuvinte catre tineri” scris de monahul Alexie Cojocaru.

Posted in Sfinţii Ardeleni.