Skip to content


Sfântul Ierarh Simion Stefan

(24 aprilie)
Simion Ștefan a fost unul dintre cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul secolului al XVII-lea. În ziua de 21 iulie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Șaguna (30 noiembrie) și Simion Ștefan (24 aprilie).

Sfântul Simion Ștefan (mitropolit 1643-1656)

Despre viața marelui mitropolit român Simion Ștefan se cunosc foarte puține date, smerenia caracterizându-l pe acesta după moarte, precum și în timpul vieții. Se știe totuși că, mai înainte de a fi ales mitropolit, cuviosul Simion Ștefan a slujit ca ieromonah, în mănăstirea ortodoxă din Alba Iulia.

În anul 1643, vrednicul Simion Ștefan este numit Arhiepiscop și Mitropolit al Bălgradului, al Vadului și al Maramurășului, precum și peste toată Țara Ardealului. Noul mitropolit a urmat la slujire Sfântului ierarh Ilie Iorest, înlăturat din scaun și întemnițat pentru apărarea dreptei credințe în fața calvinilor.

Biserica Ortodoxă din Transilvania era mult prigonită, românii de aici fiind adesea excluși din viața politică a principatului. Fiind prigoniți și pe motive confesionale, aceștia erau supuși unui prozelitism calvin din ce în ce mai persuasiv. Pentru aceasta, este extraordinară lucrarea misionară a mitropolitului Simion Ștefan de înfruntare a calvinizării forțate a românilor din Transilvania, el acceptând în cult numai limba română.

Când a fost numit mitropolit, Simion Ștefan a primit jurisdicția numai asupra a 3 protopopiate din toate cele 20 de protopopiate ortodoxe ale Transilvaniei. Celelalte, asupra cărora el nu avea nici un drept legal, canonic ori pastoral, au fost luate în mod abuziv, prin sprijinul principelui Gheorghe Rakoczy, de către calvinul Geleji Katona Istvan.

Calvinii au săvârșit atâtea presiuni politice, încât noul mitropolit a fost supus unor noi obligații calvine, 15 la număr, dintre care le amintim pe următoarele: predica să fie rostită numai din Sfânta Scriptură, învățământul teologic să fie făcut după Catehismul calvin, Sfintele Taine să se reducă la pâine și vin (simbolic), cultul icoanelor și al crucii să fie înlăturat. La rândul său, liderul calvin din Transilvania deținea o serie de drepturi abuzive asupra bisericilor și slujitorilor ortodocși.

În aceste condiții, mitropolitul Simion Ștefan a reușit, din mila lui Dumnezeu, să păstreze neîntinată dreapta credință ortodoxă, precum și cultura românească națională. Astfel, în vremea sa, au fost editate două lucrări de seamă ale vieții bisericești: “Noul Testament” (1648) și “Psaltirea” (1651). Deși singurul text semnat de Simion Ștefan este “Predoslovie cătră Măria sa Craiul Ardealului” (Gheorghe Rakoczy), tot lui îi sunt atribuite însă și cuvintele “Către cititor” (introducerile), de la cele două opere mai-sus amintite.

Pentru rugăciunile și prin contribuția semnificativă a mitropolitului, în anul 1648, în Alba Iulia se tipărește, pentru prima dată în limba română, Noul Testament. Pe langă prefața mitropolitului, acesta mai conține și alte câteva părți originale, cum sunt introducerile la cele patru Evanghelii, precum și la unele capitole din Faptele Apostolilor. De asemenea, pe marginea paginilor s-a pastrat și un “Lexicon”, care oferă sinonime și explicații pentru unele neologisme și regionalisme. Astfel, renumita operă “Noul Testament de la Bălgrad”, îl face pe Simion Ștefan un om de seamă al istoriei culturii românești și bisericești.

Simion Ștefan este primul mare invățat român care definește “circulația cuvintelor” printr-o comparație din domeniul monetar al vremii sale, când banii de aur erau valabili pretutindeni: “Bine știm că și cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii umblă în toate țările; așea și cuvintele, acealea sunt bune, carele le înțeleg toti.”

Acțiunea temerară de traducere din limba greacă, latină și slavonă, în limba română, a Noului Testament și apoi tipărirea lui, a scos în evidență dimensiunea teologică a ierarhului bălgrădean. Competența cărturărească s-a reliefat cu prisosință în tot ce s-a petrecut în cei 13 ani de arhipăstorire. Spiritul patriotic al mitropolitului se regăsește plenar în “predoslovie”. Aceasta este un “testament” și un “mesaj peste timp”, îmbinând în mod armonios neamul și legea, prin iubirea și statornicia păstoriților.

Pe langă valoarea culturală și națională a editării, în limba română, a operelor mai-sus amintite, mai de preț este reușita mitropolitului de a păstra neatinsă dreapta credință. Promovând cultura națională, mitropolitul Simion Ștefan a urmărit mai ales păstrarea nealterată a invățăturii creștine, moștenită de la înaintașul său, Sfântul ierarh martir Ilie Iorest.
Sursa: crestinortodox.ro

Posted in Sfinţii Ardeleni.


0 Responses

Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.



Some HTML is OK

or, reply to this post via trackback.